Miorita violet

Pe-un picior de plai,
La Izvor pe Splai,
Iată vin la vale,
Pentru confruntare,
Două siluete,
Mândre, violete.

Unul e Traian,
Baciul constănţean,
Mergând pe furiş,
Şi privind cruciş,
Cu engleza „unsă”,
Şi şuviţa tunsă.

Iar celălalt e,
Lider PSD,
Familist convins,
Prostănac distins,
Care bea şampanii,
Când îl bat duşmanii.

Se strânse Băselu’,
Şi cu tot cartelu’,
Şi se tot vorbiră,
Şi se sfătuiră,
Pe l-apus de soare,
Fix la confruntare.

În seara senină,
Şi cu lună plină,
Să-i pună lui Geoană,
Sare drept pe rană,
Şi să-i dea încet,
Flăcări violet.

Şi cum se gândiră,
Îndată porniră,
După doar o tură,
Pe Geoană-l făcură,
Una cu pământu’,
Că s-a dus la Vântu,
Şi cu tot cu Crinu,
El pierdu scrutinu’.

Îmbătat cu suc,
Victor Hrebenciuc,
Vine şi declară,
Că atunci, joi seară,
S-au aprins încet,
Flăcări violet,
Luminând în şoapte,
Un mandat de-o noapte.

De această dată,
Foarte revoltată,
Mihaela Geoană,
Ca o primă-doamnă,
Declară că ştie,
Că a fost magie.

Acuzând frenetic,
De-atac energetic,
Căci soţul iubit,
Atunci i-a şoptit,
„Au, dragostea mea,
M-a pişcat ceva”.

Şi o ţară-ntreagă,
Nu poa’ să-nţeleagă,
Care vrăjitoare,
Ar putea fi-n stare,
Să facă magie,
La Preşedinţie.

Băsescu declară,
Ca să ştie-o ţară:

„Vinovat mă fac,
De acel atac,
Avea Boc la el,
Patru Duracell,
Şi m-a sfătuit,
Ca să le înghit,
C-o să-mi dea vigoare,
Pentru confruntare,
Dar era prea mult,
C-am mâncat iaurt,
Şi vrând să le-ascund,
Le-am băgat în fund,
(Şi-acum de-asta par,
Şi eu găozar),
Şi-ntr-un plin avânt,
Am scăpat un vânt,
Plin de energii,
De la baterii,
Ce-a purtat încet,
Flăcări violet,
Ce-atârnau cu greu,
Pri-mprejurul meu.

Şi când a simţit,
Geoană s-a oprit,
A oprit cuvântu’,
Că îi place...”Vântu’...

Din acel moment,
N-a mai fost atent,
Doar puţin surprins,
Fiindcă l-am învins,
Tre’ să spun cinstit,
N-aş fi reuşit,
Făr’ al meu secret,
...Flăcări violet”.